Obrigado, Lisboa (II)

Capitolul VI. Sao Jorge, Castelo Quente

      Odata cu venirea zorilor celei de-a doua zi pe care urmau sa o petreaca invesmantati cu atmosfera lusitana, Oj & Jo pleaca la pas catre alte tinte stabilite decuseara, bazandu-se mai mult pe instinct decat pe ghidurile turistice (instinctul lui Oj, ca sa nu fie dubii).

Oj and Jo_Lisboa II2Oj and Jo_Lisboa II32

Oj and Jo_Lisboa II3

Oj and Jo_Lisboa II4

Oj and Jo_Lisboa II5

Dupa o scurta noua explorare a stradutelor inguste si serpuitoare ale Alfamei, cei doi ajung la Castelul Sao Jorge. Patru tineri trubaduri vegheau intrarea in castel, supravegheati putin morocanos si fals mirat de un desenator in cafea (exact, omul desena cu cafea). Cei patru te intampinau cu o muzica vesela, ce cadra cu soarele ce-si facuse loc printre nori, insa nu parea a se alinia cu sobrietatea castelului la poarta caruia concertau.

Nu, nu era castel de tipul celor germanice sau saxone, drepte, fara echivoc, marete, facute sa impuna respect doar daca le privesti. Sao Jorge este diferit. Chiar daca e mare si semet, are un farmec aparte care arata ca desi a fost construit in scopuri militare, in Lisboa, pana si fortaretele au un aer complice, de adapost de iubiri clandestine in tanguiri lenese de fado.Oj and Jo_Lisboa II6

Oj and Jo_Lisboa II7

Curtile interioare lasa imaginatia sa se duca catre dansuri de societate mai degraba decat spre arta razboiului, iar paunii care stau in copaci nu fac decat sa sporeasca imaginea de fortareata a romantismului. Lamaii care inconjoara zidurile castelului, cu fructele in parg, contribuie maiestous si aproape tactil la senzatia de bastion lenes al unei foste armate luptatoare cu chitara si pana de gasca si doar la nevoie cu sabia in mana. Era sa uit sa mentionez panorama pe care o are castelul. IREALA. Iti da senzatia de zbor, de libertate, dar si de ganduri vinovate si dorinte ce pot fi exprimate doar in cel mai ascuns ungher al mintii, departe de realul cotidian.

Oj and Jo_Lisboa II15

Oj and Jo_Lisboa II9

Oj and Jo_Lisboa II16

Oj and Jo_Lisboa II12Oj and Jo_Lisboa II14Oj and Jo_Lisboa II30

Oj and Jo_Lisboa II11

Evident, la poalele castelului se afla centru geografic al orasului. Simplu, cald, deloc fastous, cu note de vechi si nou, ca intr-un melanj ce isi disputa alchimia timpului. Plus prima ploaie care i-a prins pe cei doi in Lisboa. Rapida, plina, vesela si… calda. Opusa celei din insula – aia a regatului ce sta unit.

Oj and Jo_Lisboa II8

Oj and Jo_Lisboa II10

Capitolul VII. Gloria

     Categoric, unul dintre cele trei funiculare ale orasului nu putea fi ratat, mai ales ca se aflau chiar langa el. Asa ca au asteptat cuminti coborarea Gloriei (Gloria fiind numele celui cu care au mers cei doi), impreuna cu alti turisti, majoritatea din tara lui Voltaire, care se inghesuiau sa incerce si aceasta atractie a orasului.Oj and Jo_Lisboa II19

Oj and Jo_Lisboa II18

Sincer, mai interesant era funicularul in sine, decat traseul. Stradutele la fel de pitoresti ca in Alfama, grafitti pe zidurile caselor facand concurenta acerba motivelor desenate de ajulezos, insa nimic spectaculos. Explozia de culoare o dadea totusi zona cu panouri destinate artistilor urbani si mai mult ca sigur nocturni de grafitti. In schimb, mandria evidenta pe care o afiseaza conducatorii acestui funicular, te facea sa crezi ca au slujba care necesita sange albastru si pe usa casei lor au insemne heraldice proprii si oficiale. Si ei, si uniformele lor par a fi exact din perioada aceea in care Lisboa, ca si intrega Portugalie, ascundeau sub ritmuri de fado si pierderi de sine cu ajutorul licorii lui Dionissos, suferinte adunate in vremuri istorice tulburi.Oj and Jo_Lisboa II21

Oj and Jo_Lisboa II20

Panorama din capatul de sosire al funicularului este frumoasa, dar pentru cine a fost inainte la castel, este doar o mica diversiune, mai palida, a bucuriei pe care o provoaca ochilor Lisboa vazuta de sus. Noroc ca cei doi s-au indulcit cu ceva patiserii locale, care evident, aveau un pret in functie de cat stabilea vanzatorul ca e dispus sa scoata din buzunar tursitul. Deh, latinii tot latini. Asa ca, daca va prisosesc 7,2 euro, pretul a doua calatorii, ii puteti investi in funicular. Sau poate mai bine in ceva delicatesa culinara locala (despre care vom vorbi mai tarziu, promit).

Oj and Jo_Lisboa II22

Oj and Jo_Lisboa II23

Capitolul VIII. 28

      Da, da, exact asa se numeste acest capitol. 28. De la celebrul tramvai cu acelasi nume. Isi plimba celebritatea demn pe stradutele inguste si abrupte, insa si in cartierele noi, asemanatoare cu orice cartier nou din orasele europene. Curiozitatea i-a impins pe cei doi sa se imbarce, laolalta cu alti avizi de cunoastere, in primul 28 ivit in cale. Tramvai vechi, aer retro, interbelic, romantism, inghesuiala, evident. Aproape la orice colt lasa impresia ca deraiaza si toti calatorii fac o vizita inopinanta locatarilor de langa linie. Apropos, tramavaiul 28 e cel mai scump mijloc de transport in comun din Lisboa. Marketing-ul inclus in costul biletului. Oj and Jo_Lisboa II28De fapt, tot farmecul acestui tramvai il reprezinta cel mult jumatate din traseul pe care il strabate, prin orasul vechi. Imediat ce traseul renunta la istorie si intra in contemporaneitate, nimic nu mai e magnetic pupilelor. Noroc cu vatmanul care, la capat de linie, are grija sa spuna “finish”, cu un accent portughez atat de evident, incat te face sa crezi ca e chiar in portugheza. Dar, concluzionand, calatoria merita. Intoarcerea in timp ne face bine tuturor. Intoarcerea in Alfama, tocmai de la capatul vestic al tramvaiului, cei doi decid sa o faca cu metroul lusitan. Curat, punctual, mult mai usor de accesat si inteles decat cel dambovitean.

Oj and Jo_Lisboa II24

Oj and Jo_Lisboa II25

Seara se lasase deja, iar cei doi eroi ai nostri se pregateau sa-si bucure si papilele gustative. Si, conform obiceiului lor, Oj & Jo nu mai coboara din metrou la destinatia initiala, ci mai devreme, la Baixa-Chiado, unde nimeresc intr-un vartej de lumini, zgomote si arome de patiserie portugheza. Erau in downtown, si aproape la orice colt de strada functiona o patiserie sau brutarie. Dupa inca o portie de Pasteis de Nata, hoinarii nostri pornesc pe jos, agale, pe stradute, catre Alfama si un loc care sa le astampare foamea. Apropos de papile, evident ca vom impartasi cu voi, nefiind egoisti, senzatiile traite. Dar asta, in viitor …cel apropiat.

Oj and Jo_Lisboa II26

Oj and Jo_Lisboa II29

Incheiata fiind si partea a doua, ramaneti pe aproape. Vom reveni.

Narator: Geanni-Manuel Mihai, carti postale: Camelia Muntean

Oj and Jo_Lisboa II31

Oj and Jo_Lisboa II33

Oj and Jo_Lisboa II34

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s