Lisboa. Bom apetite!

       Asa cum am promis, revenim si cu impresiile gastronomice lusitane, mai ales ca specificul local chiar este aparte, cu feluri de mancare care nu pot fi suspectate ca sunt rezultatul globalizarii sau al plagiatului gastronomic. Primul indiciu ca portughezii sunt mari fani ai mancarii impartite cu prietenii sau familia o reprezinta multitudinea de mici bistrouri intalnite pe fiecare straduta din Lisboa. Cateva mese adunate parca din beciurile familiei si a prietenilor, scaune care incearca sa para pereche cu masa si nelipsitele fete de masa de unica folosinta intregesc aerul boem si parca incremenit in timp al carciumioarelor stradale. lisboa_food8lisboa_food9La toate acestea se adauga vitrinele expuse catre trecatori, in care se vad homari sau crabi care starnesc pofte vecine cu pacatul sau pesti proaspeti si stralucitori, care parca au adunat in ei toata lumina Atlanticului, pe care abia asteapta sa o reverse in farfuria trecatorului flamand sau doar gurmand. Unii adauga in vitrine, pe langa acesti copii ai marilor, si bucati apetisante ale septelului local, in special porc sau vita.lisboa_food6lisboa_food2Evident, cum reclama e sufletul comertului, cei mai originali dintre carciumari aleg un mix de comunicare, in care preparatele de godac si cele de patiserie traditionale expuse in vitrine beneficiaza de o prezentare dincolo de limitele gastronomiei fusion, sub forma de bautura fierbinte. Deh …pentru cunoscatori.lisboa_food11Primul impact cu Lisboa o reprezinta Pasteis de Nata. Prajituri de tip foetaj, cu crema de vanilie, prezente in absolut fiecare loc in care se comercializeaza de-ale gurii. Nu avem date certe, dar putem suspecta ca pana si in benzinarii ar putea fi prezente. 😉 Gustul este aparte, melanj de dulce subtil si arome de dincolo de Atlantic. Vanilia nu isi face simtita prezenta brusc ca si ingredient principal, ci doar se lasa simtita lenes si dominant, discret si datatoare de dorinte si curiozitati, precum aroma pielii iubitei in diminetile tarzii de toamna. Nici nu stii daca sa incepi cu, sa termini cu sau doar Pasteis de Nata sa fie masa ta de zi cu zi. Bune si cu apa, dar onirice cu un vin demidulce, nu Porto, ci de sorginte lusitana.lisboa_food12Insa cum Oj & Jo nu se puteau hrani doar cu aceste mici delicatese de patiserie, au luat decizia de a-si multumi si trupul, nu doar spiritul. Fiind la Lisboa, Oj nu a rezistat tentatiei fado-ului si au ales sa cineze intr-un local care avea pana si in componenta numelui celebra tanguire de dragoste: Pastel de Fado. Prima surpriza, absenta meniurilor in engleza sau franceza, desi majoritatea consumatorilor nu erau portughezi. Pretextul epuizarii acestora a fost destul de slabut, deoarece localul nu era plin nici macar la jumatate din capacitate. Sau poate exista doar cate un exemplar din fiecare, cine stie. Trecand repede peste acest impediment, impinsi de foame si curiozitate, cei doi comanda dorada la gratar, Oj si bacalhau, Jo. Cum dorada la gratar nu mai reprezinta un mister, iata ca bacalhau este un fel de mancare traditional, facut din cod sarat si uscat la vant, ascuns sub un pat de cartofi sau diverse leguminoase, toate mangaiate de caldura unui cuptor care ar trebui sa folosesca drept combustibil lemnul. Ei, si aici incepe aventura. Oj primeste frigarui de pui in loc de dorita dorada, care pana la urma soseste, tarziu, iar ca experienta care a inceput stangaci sa fie confirmata, pestele era aproape crud. Pe interior. Ca pe dinafara era un pic negricios, semn al prepararii in graba, la gaz, fara respect pentru consumator si evident fara respect pentru acest peste. Exact ca si acum ai arunca Koh-i-Noor in mijlocul spetelului porcin dornic de laturi. Dezamagitor. De partea cealalta, Jo incerca sa desluseasca ceva din bacalhau, varianta cu cartofi. Gust corect, desi un pic cam prea sarat, chiar si pentru cod sarat. Cartofii in schimb, doar pasta de amidon, mult prea fierti inainte de a imbraca codul. Fara crusta specifica si fara personalitate, ca si in cazul doradei lui Oj, lasa impresia unui fel de mancare gatit in mare viteza, ca pentru turisti nedoriti si care trebuia convinsi sa nu mai revina. Inacceptabil ca un bacalhau mult mai bun sa poate fi mancat in Romania, la un resturant cu specific, decat la el acasa! Toate acestea se desfasurau pe fundalul sonor intretinut de un menestrel care incerca sa incropeasca un fel de fado care nu convingea pe nimeni de nimic altceva, in afara faptului ca insusi cantaretului ii era lehamite de ce se intampla acolo si nu zgandarea chitara decat pentru cei cativa euro suplimentari. Oare si din cauza ca nevasta il supraveghea, cu copilul sugar in brate, dintr-un colt al restaurantului? La aceasta cina, destul de scumpa, doar vinul, proaspat si cu personalitate, a facut nota discordanta fata de tristetea culinara intalnita la Pastel de Fado. Exact ca si cum ai vrea sa calatoresti la business class cu Orient Express si mergi in fapt cu drezina gata sa fie aruncata la fier vechi. Doar pretul aminteste de un local cu pretentii.

A doua zi, dupa Sao Jorge, cei doi ajung la O Eurico Casa de Pasto, taverna de familie, inghesuita, ascunsa, la demisol, fara pretentii de lux sau stele Michelin. lisboa_food1O singura masa libera, o singura chelnerita in tot localul. Deci, aglomeratie. Nici aici nu existau meniuri, nici macar in portugheza. Totul era scris cu creta, afara, drept meniu usor de rescris de cateva ori pe zi. La prima vedere, mofturosii ar parasi locul cu cea mai mare viteza. Nu si Oj & Jo, destul de nonconformisti si dornici de noi senzatii. Bine au facut! S-au inteles cu chelnerita vorbitoare exclusiv de portugheza in cateva secunde. Si atunci de ce sa se chinuie biata fata sa stie si alte limbi?!!?!? Toti de acolo o intelegeau, chiar neportughezi fiind. Si acum, meniul. Supa de legume, orgasmica. Asemanatoare cu supa neaosa de cartofi cu leurda, ca si compozitie, era de fapt un amestec nemaintalnit de aroma subtila de cartofi noi si verdeturi crescute salbatic, printre lamaii in parg. Aroma nedefinita decat prin dorinta de a nu se termina. Satioasa si impertinenta, deschidea drumul felului principal de mancare cu o gratie si o naturalete demna de felurile de mancare pretentioase. Doar un euro bolul! Dar desfatarea abia acum urmeaza. Evident, tot cu peste. Biban de mare, Oj si sardine, Jo. Tot la gratar. Cu garnitura de legume si salata.lisboa_food4Clasic portughez. Portii uriase, bucata de biban parea de fapt bucata de Marele Alb, iar sardinele erau probabil la limita maxima a cresterii lor. Ambii pesti facuti simplu, doar cu sare si piper. Dar atat de bine facuti, incat nu cei doi nu stiau daca sunt la un pranz sau doar sunt transpusi virtual catre o experienta gastronomica nepretentioasa dar de povestit generatiilor urmatoare.lisboa_food3 Ganitura, in totala contradictie cu legumele ratacite aruncate in farfurie in seara precedenta, la tristul Pastel de Fado. Atat de potentat si natural era gustul fiecarui ingredient din farfurie, incat si daca stiai ca aia e ultima ta masa, o acceptai cu zambetul pe buze si cu dorinta obtinerii unei derogari, pentru a o putea repeta. Sardinele nu erau doar gustoase, ci parca purtau un dialog cu palatinul, iar bibanul de mare isi pastra eleganta gustativa chiar si intr-o farfurie simpla, fara pretentii. Sau poate ca exact acesta era secretul. Sa ascunzi Paradisul Pierdut sub fumul alb al banalitatii. Festinul a fost insotit de deja nelipsita bere Sagres, rece si discreta, ca un balsam papiliar, nevindecator, ci doar desferecator de vorbe si gesturi. NEC PLUS ULTRA! Totul, la jumatate din pretul cinei anterioare.

Si cum cina oricum trebuia repetata, oricat de cuprinsi de impresiile pranzului de la O Eurico ar fi fost cei doi, destinatia gastronomica de seara a fost decisa de vitrina unei carciumioare aflate langa dezamagitorul stabiliment din seara precedenta. Oj a ales octopozi la gratar (nelipsitul grill) cu sos de lamaie si nelipsitele legume, iar Jo a decis ca e momentul sa incerce dualitatea scoicilor, alegand sa derapeze vinovat intre scoici de apa sarata si cele de apa dulce, inecate in sos de coriandru si portocale, pentru confuzia dar si delectarea consumatorului. Doar erau la cateva sute de metri de locul in care raul Tejo se imbratisa cu Atlanticul. lisboa_food5Un mic minus a fost ca unicul starter aflat pe masa era un fel de branza locala, delicioasa de altfel. De unde sa stie sarmanii proprietari ca parte a unicitatii lui Oj o reprezinta si faptul ca pana si din pizza scoate branza?!?! – va spun un secret: cand Jo e suparat pe Oj (foarte, foarte rar si fara motiv), mananca branza si o pupa pe neasteptate. Nepretuita reactia lui Oj. Dar sa revenim. Branza delicioasa, la fel si painea. Octopozii lui Oj, buni, indestulatori si gatiti cu maiestrie. Nici urma de elasticitatea specifica tentacularilor. 10 puncte bucatarului. La Jo in schimb, in farfurie, lucrurile au stat un pic, doar un pic diferit. Nu era doar bun si corect. Nu, nu. Impreunare pretentioasa si aparent imposibila de arome si texturi. Finetea scoicilor de apa dulce era “glazurata” de coriandru, pe cand robustetea si savoarea accentuata a surorilor din ocean era delicat asezata la locul ei de prezenta sosului de portocale. Bungee jumping de arome, completate de discretia aroganta deja a legumelor asezonate cu seminte de fenicul. Inutil de mentionat, business de familie. Inspirata familie! Cina pe masura pranzului.

Dar cum totul are un sfarsit, iata-i pe cei doi si in ultima zi a experientei lusitane. Mic dejun cu Pasteis de Nata si fresh de portocale&mango, Oj si croissant cu bacon&sunca si fresh de papaya, Jo. Inutil de mentionat ca toata veselia si vioiciunea orasului parea stransa in acest mic dejun. Numai potrivit cu ploaia torentiala si trecatoare de afara. Pentru ca ploua zdravan, in sfarsit. Asa cum prezisesera si meteorologii. Numai ca prognoza a intarziat cu trei zile. Exact cat a trebuit.lisboa_food10

Finalmente!

Narator: Geanni-Manuel Mihai, carti postale: Camelia Muntean

PS: Oj tot a gasit pana la urma Starbucks, deci …experienta completa.lisboa_food7

Advertisements

2 thoughts on “Lisboa. Bom apetite!”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s