Stoke-on-Trent. Cu repetitie.

Nu numai criminalii se intorc la locul faptei. Ci si unii calatori. In cazul nostru J, adica mai mult ea, ca el nu da semne ca ar fi mare fan portelanuri. Poate doar vechi, chinezesti si de mare valoare. Si eventual din colectia lui.

Dar sa trecem peste micile nedumeriri existentiale ale lui Jo (printre ele si valoarea uriasa a unor portelanuri) si sa trecem direct la obiectul si subiectul revenirii celor doi la Stoke-on-Trent: Wedgwood Pottery. Adicatelea portelanaria lui Wedgwood, ca asa il chema pe batranul Josiah, cel cu ideea fabricii de portelanuri. Idee pe care a pus-o in practica in 1759. Si in practica a ramas de atunci. Ba a devenit si un “must have“ in lumea iubitorilor de portelanuri si alte fineturi ceramice. Muzeul respectivei fabrici este lipit de cladirea principala, deci totul este la botul calului, cum ne place noua sa spunem.232122

Muzeul

Inca de la intrare, Oj a parut fascinata de acea lume delicata, fragila dar si ironica prin misterele ei. Jo, in schimb, mai preocupat de procesul de manufacturare decat de deslusirea esentei artistice si a mesajului cu subinteles transmis de, sa zicem, un serviciu de ceai de pe la 1800. Adevarat, cel pe care Wedgwood si descendentii il furnizau familiilor regale de prin lume sau miliardarilor de atunci. Desi, intr-adevar, unele piese parca erau insufletite si voiau sa iti povesteasca istoria lor si a acelor timpuri.23 6Apropos de istorie, un document aflat in muzeu ne povesteste ca pe la 1800 afacerea devenise atat de infloritoare, incat aproape toti cei cu putere de munca din zona, femei, copii, barbati, lucrau la aceasta fabrica de portelanuri. Si transmiteau secretele meseriei din generatie in generatie.

Muzeul fiind structurat riguros, ca aproape orice lucru britanic, celor doi eroi le-a fost destul de usor sa se descurce in tot paienjenisul de exponate, fara a avea nevoie de ghid.

Jo nu s-a putut exprima prea clar in privinta preferintelor lui Oj, insa este cert un lucru. Daca l-a impresionat cu adevarat ceva din acel muzeu , aceea este perioada de inceput a fabricii, unde absolut orice produs era manufacturat. Da, in acele vremuri, chiar era “in place” conceptul de handmade. 59Pe masura insa ce pasii ii purtau catre salile destinate timpurilor moderne, exponatele deveneau mai colorate si mai fanteziste, e adevarat, dar si mai lipsite de farmec si personalitate. Deh, automatizarea, globalizarea, profitul… Cu unele exceptii, e adevarat. Exact acele exceptii care il faceau si pe Jo sa nu considere timp irosit vizita acolo (oricum, doar faptul ca era cu Oj si tot nu era irosit). Grosso modo, de recomadat turistilor. 78A, sa nu uit, printre descendenii batranului Josiah, fondatorul, se afla si Charles Darwin. Acel Charles Darwin. De fapt, de multe ori istoria Regatului inca Unit lasa impresia ca toate marile lor personalitati de acum cateva secole au fost cumva inruditi. Ciudat, nu?1

Sah si Ducesa. De Portland

Si daca tot e sa povestim de tot felul de piese, din naratiune nu pot lipsi cele de sah, manufacturate, vechi de mai bine de un secol. Sunt parca vii, atat de insufletite se arata incat te astepti ca orice piesa a jocului sa iti vorbeasca si sa inceapa sa iti spuna o poveste cu regi, regine, nebuni si cai. Ba uneori chiar si cu turnuri si pioni. Si culmea, desi majoritatea pieselor sunt facute in plina epoca victoriana, regina nu este mai inalta. Nici macar mai lata. Ci doar de dimensiunea celorlalte piese. Oare cine o fi avut ideea ca piesele de sah din vremurile noastre sa aiba regina mai inalta?! Cred ca feminismul a cam luat amploare. Dar sa revenim in acea epoca unde ne poarta acele minunate piese. Fiecare dintre ele emana atata eleganta, delicatete si energie pozitiva, incat si daca esti inclinat sa crezi ca ai o zi de cosmar, doar privindu-le incepi sa te simti printre norocosii zilei. In mintea lui Jo chiar incepuse sa se cuibareasca ideea unui jaf. Nearmat, in spiritul pacifist al jocului ale carui piese faceau obiectul virtualului furt de obiecte de arta. Caci de fapt asta si sunt acele mici piese de huma lucrate de maini minunate. Piese de arta.424

Evident, va intrebati de unde asocierea din titlu intre sah si o anumita ducesa. Cea de Portland. Singura legatura intre ele este locul in care au fost facute. Si cum piesele de sah sunt capodopere, ce altceva puteau fi si vasele facute la comanda speciala a Ducesei de Portland? Cea din vremurile acelea, nu urmasii din vremurile noastre. Vasul emblema al acestei colectii parca a strans in el toata pasiunea britanicilor pentru portelanuri si emailuri de calitate, la care s-a adaugat si un strop de creativitate si migala venita din vechea China. Culorile nu sunt spectaculoase, formele sunt clasice. Si totusi… 272512Maiestuozitate, mister, pretiozitate si bucati intense de istorie. Asta degaja acel Portland. Ironia sortii este ca autorii acestor minunatii sunt anonimi, pierduti in negura unei istorii nerecunoscatoare, care mentioneaza doar ceea ce se vede. Adica in principal pe Josiah. Putin cam nedrept, nu?11

Fabrica

Dezamagitor de actuala. Desi interesanta ca si procese de fabricatie in sine, aproape totul era modernizat. Instalatii automate, masinarii diverse, computere. Cu o singura exceptie. Departamentul unde se finisau manual diverse obiecte. Acolo da, fiecare isi punea amprenta personala, la fel ca acum mai bine de 300 de ani. Si da, in ochii acestor oameni se putea citi mandria si orgoliul ca fac ceva unic, ca fiecare piesa finisata de ei e unicat si ca poate ajunge in cine stie ce colt al lumii.13

Magazinul fabricii

E, aici e alta poveste. Magazinul urmasilor lui Josiah si a lui Darwin este si el parte integranta a complexului muzeu-fabrica. Frumos, maiestuos, luxos. Exponatele destinate vanzarii sunt bine evidentiate, frumos ambalate si prezentate. 1416Pana si Jo, partea cea sceptica si neinteresata de portelanuri a lui, a trebuit sa recunoasca ca aici marketingul si interesul de a lua ochii si mintile (in cazul lui) sau sufletul si banii (in cazul lui Oj) isi fac bine treaba. Amalgam studiat de culori, forme si idei. Vizitatori multi, cumparatori putini. Cauza? Preturile absolut prohibitive. Deh, marca se plateste. Dar un set de cani de ceai, tipic britanic, Jo tot si-a promis ca ii va face cadou iubitei lui. Cu proxima vizita. Pana atunci, cei doi ii indeamna si pe altii sa viziteze locul. Merita. Pana atunci, cei doi eroi se retrag la un 5 o’ clock tea.15261719182010

Narator: Geanni-Manuel Mihai, carti postale: Camelia Muntean

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s