Fraulein Erika

Intalnirea ♥


Bruma timpurie, cu morga britanica, spargea monotonia verdelui peren si plictisitor al toamnei din Albion. Pasii ni se indreptau grabiti si sacadat catre un loc de pierzanie al insufletitelor neinsufletite, nemaidorite de fostii stapani, care cautau ca in urma divortului amiabil, dar fara acordul partilor, sa scoata si un mic profit din vanzarea lor catre pelerinii inchinatori la zeul Chilipir.

Amalgam total de vechi, nou, tentatie si mercantilism. Si noi, ca si ei, ceilalti, tot in vizita la zeul sus mentionat in acel moment. Speranta, nu prea mare totusi, a unui mic profit ivit din vreo achizitie aproape gratis dublata de o vanzare catre cine stie ce visator dispus sa plateasca mult pentru putin, ne trezise cu noaptea in capul unei duminici plumburii si ne manase catre bol (sau Bowl, dupa caligrafia britanica). Caci asa se numeste locul. Timpul se scurgea in gol, odata cu pasii nostri, din ce in ce mai greu de convins sa mai duca catre o destinatie in acel loc. Senzatia de talcioc incepuse sa atarne pe umerii nostri, in timp ce in suflet se cuibarea incet si sigur regretul parasirii timpurii a caldurii asternuturilor . Nimic de luat in seama, fie si doar ca si curiozitate. Iesirea ne indemna precum sirenele pe argonauti.

Si totusi, iat-o! Ne intalnim. Ea, smeada, mandra, zdravana. Eu…indiferent. Jo, deferenta si brusc in modul “pupile dilatate”. “Iubire, o vreau!”. Perversa Jo. Cel ce dorea sa scape de ea, i-a vandut trupul si sufletul pe nimic. O portie de fish&chips. A plecat cu noi. Erika, ca asa o cheama. Nemtoaica de felul ei. A venit cu noi cu tot cu budoar, ca doar nu putea veni chiar golasa. Fie si doar pentru ca era frig. Cam sobre hainele, dar de calitate. Deh…nemtoaica, cum am mai spus. Si iat-o in casa noastra, temporar, conform planului.

Despartirea →


Desi Erika se simtea bine la noi, zeul comertului isi cerea obolul. Si iat-o pe nemtoaica facuta celebra pe internet, pe site-urile pentru adulti. Alea in care cumperi si vinzi, nu alelalte. Desi asemanarea e izbitoare. Asteptarea nu a durat (si nici nu a durut) mult. Aratoasa cum era, a fost dorita. Si vanduta. De data asta pe 5 portii de fish&chips. Asta da lovitura financiara. Eu…la fel. Indiferent. Jo, hmmm, cam nehotarata. Argintii sunau placut, dar si Erika o cam invadase pe la simtaminte. Femei, na, ce sa le faci? Si pleaca Erika, pana la urma. Folositoare scopului initial. Acela de a multiplica portiile de fish si de cartofi d-aia prajiti, pompos numiti chips. Haida de! Tot cartof. Ipocriti si materialisti, uitam de ea. Ne bucura doar profitul adus de trupul ei, revandut unei doamne (femeile astea…) care o dorea. Dar cum aveam sa aflam ulterior, nu o dorea pentru ea, ci pentru mama ei. Dorita Erika! In fine, uitam de ea. Nu si ea de noi. Pentru ca…

→ Revenirea ♥


Sub pretextul unor imperfectiuni pe care numai doamna in cauza le-a vazut, Erika a fost facuta pachet (acelasi trusou cu care si plecase) si returnata la Jo. Sa vezi tumbe, sa vezi wow-uri si urale de bucuria revederii. Facute de Jo. M-ati crezut, nu? Am exagerat. Au fost numai tumbe. Oricum, si-a reluat locul in casa. Surprinzator de nebagata in seama. De unde sa stiu, ignorantul de mine, ca in labirintul mintii ei, Jo avea un plan cu Erika? Plan pus in aplicare discret, dar ca picatura chinezeasca. Intr-o zi apare un pergament, o alta zi o coala mai ochioasa, in alta desuuri noi pentru Fraulein. Brusc, nemtoaica isi schimba locul. In capul mesei. De fapt chiar pe ea. Hmmm…. Devin gelos. Putin. Jo prea o mangaia, o privea lung, pre (a)lung. Pana intr-o zi. Cand incepe sa o mangaie peste tot, in fata mea, fara jena. Nemtoaica gemea sacadat, supusa placerii atingerilor lui Jo. Si sa vezi dracie. Mangaierea e cu finalizare. Repetata. Sub diverse forme, culori, texte si texturi. Identificabile in Blue Day Today. Ca acolo isi fac de cap Jo si Erika. E drept, trag si eu cu ochiul pe acolo. Ceea ce puteti face si voi. Veti mai vrea. V-am facut curiosi?

Auf wiedersehnen!Narator: Geanni-Manuel Mihai, bratari & carti postale: Camelia Muntean

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s