Romania pitoreasca. Pe dos

I. Romania pitoreasca. A mea si a ta.

Miros de fan proaspat cosit. Sau de alge de mare tinand captive scoici intr-un ultim vals, sortit reintoarcerii la molecula primara, esuate pe malul unei mari care numai neagra nu este.
mare1 Continue reading “Romania pitoreasca. Pe dos”

Melci sau viespi. Pe orbita.

        De ce melci? De ce viespi? Probabil nu stie nimeni, asa s-a transmis din generatie in generatie, de la bunica la nepoata, la randul ei bunica.

Dar pe orbita e clar de ce. Forma de Aleea Lacta nu este intamplatoare. E transformarea vizuala a unui gust venit parca din spatiu, din galaxia ce vremelnic ne gazduieste. E sinonimul pantagruelic al altarului lui Zamolxe de la Sarmizegetusa. Oare dacii asta mancau inainte de a pleca la lupta? Sau inainte de miezul noptii, la lumina Lunii si fascinati de sclipirile chematoare ale iubitelor? Continue reading “Melci sau viespi. Pe orbita.”